Ioan Ciupilan, groparul fotbalului hușean: un oraș fără echipă din vina propriei administrații
Într-un oraș cu o tradiție fotbalistică solidă, Ioan Ciupilan reușește să mute atenția de la posibilele resurse și adversități, punând în umbră un adevăr dureros: indiferența. Imediat după alegerile locale, o echipă de fotbal bine închegată, cu jucători și suporteri dedicați, a fost abandonată de administrația Ciupilan, lăsată fără sprijin financiar. În locul acesteia, primarul a promis crearea unui nou club — CSM Huși. Promisiune ce părea să aducă o rază de speranță, dar care, în cele din urmă, s-a dovedit a fi doar o repetiție a istoriei neîmplinite.
În anul 2026, CSM Huși a făcut un pas esențial, depunând la Primărie documentele pentru înscrierea în Liga a III-a, un demers administrativ simplu care putea revitaliza fotbalul local. Răspunsul primit de la administrația condusă de Ciupilan a fost tăcerea. Fără nicio hotărâre, fără finanțare, fără explicații publice – documentele au fost lăsate să zacă într-un sertar, la fel ca visele și ambițiile sportive ale comunității hușene. Aceasta nu este o problemă de buget sau dificultăți legale; este o simplă absență a voinței politice de a sprijini un club care reprezintă municipiul.
Mulți dintre suporterii hușeni și nu numai îi aduc lui Ciupilan acuzația că este responsabil pentru declinul fotbalului din oraș. În mod paradoxal, nu o echipă adversă sau un arbitru au izgonit Hușiul din Liga a III-a, ci chiar administrația locală, care ar fi trebuit să fie cel mai fervent susținător al acesteia. Aceasta deschide o întrebare incomodă: dacă un primar nu reușește să mobilizeze resursele necesare pentru a sprijini un club care își poartă numele orașului, atunci care este scopul existenței acelui club? CSM Huși mai există pentru tinerii care ar dori să practice fotbalul, pentru suporterii care ar putea umple tribunele, sau doar pentru a crea o imagine pozitivă la nivel electoral?
Este evident că sprijinul pentru fotbal nu se traduce prin simple declarații și fotografii cu ocazia inaugurărilor. Este nevoie de decizii concrete, de o finanțare constantă și de angajament real. Absența acestor elemente din partea administrației Ciupilan conduce inevitabil la un scenariu previzibil: tribune goale, un club lipsit de competiție și o comunitate care asistă neputincioasă la dispariția treptată a unui sport cu tradiție. La Huși, mingea nu a fost scoasă din joc de o echipă adversă, ci de birocrația și pasivitatea celor care ar fi trebuit să apere acest sport, cu Ioan Ciupilan în frunte.
