BLOCURILE DINTRE CASE, “SPRE BINELE” VASLUIENILOR
În ultimele săptămâni, situația din Vaslui a fost marcată de o întâlnire tumultoasă la Primărie, unde proiectanții și arhitecții invitați să apere un ansamblu de blocuri situat în apropierea Cimitirului Eternitatea au avut o prestație mai puțin convingătoare. Aceștia, solicitați special pentru a răspunde nemulțumirilor cetățenilor, nu au reușit să ofere răspunsuri clare la întrebările esențiale adresate de locuitorii cartierului. De exemplu, o arhitectă a avut dificultăți evidente în a-și expune punctul de vedere, retrăgându-se temporar din discuție din cauza unei stări de nervozitate. În contrast, Ionuț Hrițuleac, inginerul proiectant, s-a menținut într-o tăcere remarcabilă pe parcursul celor aproape trei ore de dezbatere. Această lipsă de reacție a fost văzută ca o pură inaptitudine de a se conecta cu publicul din fața sa, care i-a pus întrebări pertinente despre problemele de trafic și parcări.
La scurt timp după acel eveniment, Hrițuleac a devenit, paradoxal, foarte vocal în spațiul public, având o intervenție bine pregătită în care a încercat să explice faptul că blocurile moderne ar putea aduce un plus de valoare unui cartier predominant de case, argumentând că dezvoltarea urbană poate conviețui cu locuințele individuale. Prezentările sale au fost însoțite de imagini atractive cu randări și fațade elaborate realizate de firma sa de proiectare, vizând să îmbunătățească imaginea ansamblului rezidențial propus.
Un aspect notabil al declarațiilor sale este afirmația că „urbanismul nu trebuie să fie dictat de numărul participantilor la o dezbatere publică”. Astfel, specialiștii ce au fost membri ai echipei s-au arătat a fi dis-de-dimineață indiferenți față de vocile cetățenilor care au depus eforturi pentru a fi prezenți și a-și exprima îngrijorările. Aceasta sugerează o anumită distanțare față de realitatea cotidiană a locuitorilor, aceștia fiind percepuți drept o simplă statistica ce nu merită atenție atunci când se iau decizii importante. Când cetățenii își organizează timpul pentru a participa la dezbateri, aducând sesizări concrete, pretenția de a ignora aceste voci devine evidentă.
Critica adusă contribuției lui Hrițuleac devine și mai pertinentă în contextul în care locuitorii nu contestă neapărat estetică clădirilor, ci se tem de consecințele pe care le va avea acest dezvoltare asupra vieții lor cotidiene. Îngrijorările lor se concentrează asupra problemelor de trafic și parcări, având în vedere că multe din străduțele existente sunt deja sufocate, iar introducerea unui nou ansamblu de blocuri va agrava în mod cert această situație.
Până la urmă, dezbaterea publică nu ar trebui să fie o simplă formalitate, ci un proces esențial care necesită o abordare autentică și receptivă din partea specialiștilor. Din păcate, Hrițuleac a ales să continue să rostogolească o retorică care nu rezonează cu realitatea și care se îndepărtează de problemele reale ale comunității. Pe de altă parte, cetățenii, prin prezența și implicarea lor, au demonstrat că sunt dispuși să lucreze împreună pentru a proteja viitorul cartierului lor, devenind astfel adevărați apărători ai intereselor comunității lor.
